O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

ULTIMA SCRISOARE E ultima scrisoare... de-adio, dragul meu, O scriu pe frunza toamnei... o toamnă sunt și eu, Trecută prin vâltoarea amarei pustiiri, O umbră-ngălbenită a verzilor iubiri. Îți scriu că te dezleg de freamătul pădurii, De brumă și de vânt, de-ncrâncenarea urii Și de trecutul verde ce-n mine-a mai rămas, De cântecul ce-n tine e viu dar n-are glas. Te mai dezleg de piatra cu care-arunci mereu Când nu-s păcate-n clipe, chiar dac-atârnă greu, De toate câte-au fost, mai sunt și-au să mai fie Pe bolți de noapte gri, cu stele de hârtie. Eu te-am iertat de mine, de tine, de-amândoi Și mi-am iertat durerea ce-am dus-o pentru doi, Când eu nu ți-am greșit dar mi-am primit osândă O iarnă-mpătimită ce-a nins pe fața-mi blândă. Te las cu bine-acum, în toamnă și-n uitare, Să poți privi senin o frunză-n depărtare Cum lunecă-n abis și se închide-n sine, În noul sanctuar clădit printre ruine.      ...

FURTUNI STELARE Dezlănțuite parcă, furtunile stelare Sau vânturile grele, pe căile de lapte, Au slobozit cohortă de stele căzătoare Și gânduri de lumină au transformat în noapte. Rostogolite, plânse, târâte în abisuri, S-au stins în neființă, s-au rupt de nemurire Prea’nălțătoare gânduri, încrezătoare visuri Și n-au mai vrut cunoaște nici viață, nici menire. Pe bolta-ntunecată cum poate să străluce, Biruitoare, clipa de tainică iubire Când tot ce-a fost se pierde, se uită sau se duce În căi lactee moarte sau în neamintire? Lovită de-ncercare, nu mi-am pierdut lumina, Am convertit-o-n suflet, în pumni, prin buzunare Din stelele căzute, să-mi șteargă mie vina C-au fost dezlănțuite furtunile stelare.                                         ...

POATE... Poate-am să dorm sau poate Doar pleoapele-am să-nchid Pe visele-adunate Prin crăpături de rid Și de va fi să plouă O lacrimă sau trei, Pe-un arc de lună nouă, Din ochi de noapte grei, Am să slobod cuminte, Cum frunze cad din ram, Doar vise ne-mplinite, Din câte-acum mai am. Le voi privi tăcută Și-am să le urmăresc Dezintegrarea mută, Iar gestul meu firesc Va fi să-nchid sub gene Un continent pustiu Ce-o să-mi pulseze-n vene Până-mi va fi târziu. Poate-am să dorm sau poate Voi viețui alți zori, Secunde albe toate De timpurii ninsori.                                                  Hamburg, 24.10.2018

JOC DE CUVINTE... Departe-s, prea departe de tine și de noi, Ne-mparte și desparte un gând străpuns de ploi, Ne frânge-apoi ne strânge câte-un cuvânt amar Și plânge pân’ la sânge o piatră de hotar. Boeme crizanteme mi-aruncă dinadins Dileme prin poeme ce nici nu s-au atins De stele-n joc de iele, iar sufletu-ți stingher, Cu-acele, doar cu ele s-ar pierde în mister. În jocuri mai ard focuri nemuritoare-n noi, Pe-alocuri răsar smocuri de verde din noroi, Departe, prea departe mi-e hărăzitul zbor Ce-mparte și desparte destine prea ușor. Aproape-s, prea aproape de iarnă iar eu știu, Sub pleoape-ntinse ape vor plânge dor pustiu De tine și de mine, doar liniștea din cer Mai vine să ne-aline căderea-n efemer.                                        ...