LA O ARUNCĂTURĂ DE GÂND
LA O ARUNCĂTURĂ DE GÂND Sia se obișnuise cu singurătatea. N-ar fi crezut... N-ar fi crezut pentru că nici măcar nu-i trecea prin gând o astfel de situație. Era încă tânără când seninul cerului ei s-a acoperit de nori teribili, care în foarte scurt timp au luat chipul morții. Cum să-și imagineze așa ceva? Era obișnuită să audă în jurul ei: ” A murit cutare sau cutare sau cutare....” Dar era ceva ce se întâmpla altora. Altora, nu ei! E adevărat că mai plecaseră de lângă ea oameni dragi, pe care îi iubea nespus. Tatăl, mama au plecat pe rând urmând Calea Lactee. Și-a luat cu greu adio de la ei și i-a trebuit ceva timp să se obișnuiască. Drumul către casa părintească s-a surpat încet-încet, dar știa că acesta este cursul firesc al vieții la un moment dat. Acum însă simțea altfel. Simțea că inima ei bate mai încet, mai rar. Ceva parcă îi smulsese jumătate din ea. Își pierdea forța și parcă se simțea încorsetată într-o carcasă de gheață. Lumea ei se prăbușea mai adânc și mai ...