TĂCERI (Glossă) A fost o zi...O zi doar să fi fost? Ne-am îndreptat privirile-napoi, Săpând în timp și spațiu adăpost, S-adăpostim tăcerile din noi. În golurile reci dintre cuvinte Am răsfirat timid frânturi de vis Din ce știam sau ne-am adus aminte, Din ce-am fi vrut atunci și nu ne-am zis. De-ai fi vorbit! Sau eu...de ce-am tăcut Și am ascuns o vară-n buzunar? Doar m-am oprit o clipă și-am trecut, Născând tăceri cu pasu-mi solitar. Dar tu? De ce-ai tăcut când ochii mei Își căutau în ochii tăi un rost? În ziua-ceea te-ai privit în ei! A fost o zi...O zi doar să fi fost? Trecut-au veri și ierni și toamne când Din infinit au nins pe tâmple meri, Ne-am regăsit în liniștea din gând, Cu brume-n păr și desfrunzind tăceri, Iar sufletele noastre și-au vorbit Și-am tresărit deodată amândoi: ”De ce-am fugit”? Spre tot ce n-am trăit Ne-am îndreptat privirile-napoi. Eram copii, nu-nțelegeam iubiri Și nici destine-atunci nu-nț...
