O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

NOAPTEA MEA ALBASTRĂ   De câte ori privești în ochii mei, Se-aprinde-n infinit câte o stea, De parcă-i primăvară printre zei Și cad iubiri de mai pe tâmpla mea.   Mă las în voia ta și mă alint Ca fluturii îndrăgostiți de zbor, Când nori cu străluciri de hiacint Se răspândesc sub ploi ce nu mai dor.   Vreau să te-ating, să te sărut dar, vai, E-o noapte-atât de-albastră între noi Și strălucesc lumini de iad și rai Și nu e drum: nici dus, nici înapoi.   Aș vrea să dorm... Să dorm și să visez Că-n noaptea mea albastră mă-nfășor Și-n miezul crisalidei că pulsez La tine-n vis... Ce-ar fi să mă strecor?                                                     Geestacht, 20.05.20 © 2020 Silvia ...

FĂRĂ TINE   Sunt primăvara ta de altădată. Cât de frumoasă azi, cât de străină! Dar nu mai port coroana de glicină Și nu mi-am pus nici rochia-nflorată.   Nu vreau să crezi că nu iubesc magnolii Sau nu-mi mai dau inflorescențe merii, Vreau doar să le feresc, să nu le sperii Cu gânduri reci, ninsoare și orgolii.   Prin părul meu cu irizări de noapte, Privighetori nu se mai simt acasă, Doar câte-un tril foșnește și îmi lasă Un gust amar de amintiri prea coapte.   Parfumul meu cu răbufniri florale N-ar vrea în niciun fel să te atragă Pe-un câmp de mai. Pe noi nu ne mai leagă Nici crini regali, nici puncte cardinale.   Cât sunt de simplă azi, cât de străină Și totuși, fără tine, mai frumoasă, De-un verde crud, tăcută și sfioasă, Că sunt o primăvară fără vină.                           ...