O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

TU ȘI EA Tu doar pe mine m-ai iubit... Pe ea ai transformat-o-n lacrimă și chin, i-ai dat să bea-n pocal de-argint venin, râzând, i-ai dat doar timp de-a se ruga. Tu doar pe mine m-ai visat... Pe ea ai năpustit-o-n mare ca pe-un far, să stea-ntre tine și-adâncimi, hotar și chiar și-n vis, a fost doar umbra ta. Tu doar pe mine m-ai cântat... Pe ea ai scris-o-n grabă ca pe un refren, s-a oțelit sub roțile de tren ce te purtau spre gara ce urma. Tu doar pe mine m-ai dorit... Pe ea ai dăltuit-o cale prin destin, bătătorindu-i sufletul din plin și cuiele din palme, tot așa. Tu n-ai iubit-o niciun gram, dar ea te-a venerat, tăcut, ca pe un zeu. N-a trebuit să-i spun, nicicând, că eu nu te-am iubit în niciun fel... Știa!                                     ...

DE CE NU VII? Tu unde ești acum când nasc izvoare, Când se dezleagă-n codri cununii Iar brazi foșnesc înalte simfonii, Tu unde ești, în care bulb de floare? Sub care cer privirea ta se pierde, Când, rătăcind nebună prin zăvoi Și-ascunde primăvara sânii goi, De ochi păgâni, îndrăgostiți de verde? Cu părul des, de salcă plângătoare Și cu cireșii răsfirați pe piept, Eu stau de ierni în crâng și-aștept... aștept Să mă renaști în hohot de culoare. Să-mi înflorești coroana de glicină, Și ploi de-april să-mi torni la temelii. Tu unde ești acum? De ce nu vii Să te absolv, să mă absolvi de vină?! De ce nu vii, nu vezi că primăvara Așterne muguri verzi în calea ta? Eu, prea târziu și prea grăbită ea, Să-ți ridicăm din ochii gri povara.                                   ...