O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

OCEAN DE LINIȘTE (Sonet) În liniștea ce-apasă tot mai greu, Mai țipă-n ceruri câte un erete, Bătrâni își pun icoane pe-un perete, Să-și facă drum, din timp, spre Dumnezeu. Se-aștern pe răni omături desuete, Sub corbi se-nalță cruci ca un trofeu, E iarnă-n toate și-n adâncul meu Se zvârcolesc izvoarele de sete. Mai trece câte-un înger păzitor Să mai culeagă răsuflări de-o clipă, Secundele mai au doar o aripă De stat la cârma ultimului zbor. În liniștea ce-apasă tot mai țipă, Câte-un ocean secătuit de dor.                                               Geestacht 23.03.20 Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu

DAC-AȘ PLECA (Sonet) Ți-aș spune bun rămas   dac-aș pleca Spre alte lumi, departe, în Akasha Dar știu c-aș viețui cu uriașa Încrâncenare de-a te mai vedea. Pe trup mi-aș potrivi numai cămașa Țesută-n primăveri de catifea Și poate-un brâu de noapte-aș mai lua, Să-mi strălucească luna-n el, trufașa. Nu mi-ar mai fi nimic de trebuință, Nici odiseea care-ar fi rămas La țărmurile-adânci de conștiință... Doar tu mi-ai fi lipsit la orice pas. Dar cum să plec? Nu-mi este cu putință! Cum să te las aici? Cum să te las! ( Akasha – în sanscrită se referă la ”eter” sau   substanţa primordială a vieţii din care ia fiinţă absolut tot ceea ce există în Univers. Ezoteriștii spun că aici, în Akasha, care este situată în lumea nevăzută, se înregistrează tot ce ține de existența fiecărei ființe umane, dar și toată istoria Universului)                   ...